Skip navigation


Vodpod videos no longer available.

 

5 Comments

  1. comportament specific portocaliu.ei ne-au facut,nascut si crescut.ei ne hranesc si au grija de educatia noastra.ce mai,ei sunt parintii neamului,iar noi toti niste odrasle nemernice,banditi nerecunoscatori.nu cred ca acest individ va muri in patul sau,cel putin nu in calarasi.

  2. Matracucii i s-au inmuiat genunchii sau si-a inchipuit ca se aseaza in vreun morcov…

  3. Sunt revoltata sa vad lipsa de atitudine a cetatenilor municipiului Calarasi impotriva campaniei de denigrare in aceste zile, a primarului municipiului Calarasi de catre unele posturi de televiziune, folosindu-se de incidentul care a avut loc cu ocazia aniversarii a 415 ani de la atestarea documentara a orasului Calarasi. Este foarte adevarat ca a gresit ca om politic cand a raspuns acelor persoane. Cine dintre dumneavoastra nu s-ar mania, cand dupa ce s-ar dedica pentru binele comunitatii si ar scoate din mizerie la propriu un oras, ar fi huiduit ? Si-a cerut scuze ca nu si-a putut cenzura sentimentul de frustrare in fata unor oameni care sunt convinsa ca nu huiduiau din convingere.
    Oare nimeni nu-si aminteste cum arata acest oras si cum arata acum ?
    In anul 1984 am venit prima data in orasul Calarasi, unde am locuit si lucrat pana in 1995. Pana la revolutie m-am simtit «acasa» pentru ca acolo era casa si familia mea.
    In 1995 am plecat, mai mult pentru ca voiam sa parasesc acest oras care-mi devenise strain…arata ca un batran cersetor nespalat, prafuit, mizer. Imi amintesc intamplarea in care, intre Mircea-Voda si Orizont, soferul unei masini de BV care a oprit in dreptul nostru, l-a intrebat pe sotul meu – daca mai e mult pana in municipiul Calarasi. Comunele limitrofe Calarasiului erau mai curate, mai frumoase. Ce mai, cred ca nu exista oras mai jalnic in tara, iar eu il refuzam psihic ca loc in care mai vreau sa traiesc. Cu toata sinceritatea, imi era rusine sa spun ca sunt din Calarasi, asa ca m-am intors in orasul natal, fara sa vand insa apartamentul din Calarasi iar mai apoi, m-am mutat si angajat in Bucuresti.
    In anii ce-au urmat, pana in 2000, veneam rar in Calarasi. Ceva se schimba, nu-mi dadeam exact seama ce anume schimbase infatisarea, dar mi se parea ca infloreste… da, detaliile…colo era o canapea vopsita in rosu, galben si albastru, nu mai era groapa ceea in care ma temem sa nu intre roata masinii, canalul din spatele blocului avea capac, strada era curata, mormanele de gunoi fumegande, disparusera din careul de blocuri unde aveam apartamentul, luandu-le locul containere incadrate in ziduri care impiedicau imprastierea gunoaielor, verdeata taiata pe scuar… la Orizont deja te simteai intr-un oras. Dar, mai ales, simteam acel sentiment de patriotism pe care nu-l mai simtisem de mult, preocupata de traiul de zi cu zi, cand vedeam gardulete, canapele si alte obiecte, vopsite in culorile tricolorului romanesc. Unii batjocoreau acesta idee desi purtau la gat, pe cap sau pe tricouri drapelul american. Am vorbit cu vecinii de la bloc care erau incantati ca seara nu-i mai necajeau tantarii si puteau iesi la aer din apartamentele de beton.. Se simtea clar ca orasul era condus de un gospodar, de un bun gospodar. La sfarsitul anului 2003 imi cautam un job si m-am gandit ca as putea sa ma intorc in Calarasi. Am renuntat repede la idee. Orasul era gri. Mi-a amintit de sentimentele pe care le avusesem inainte de ’95 cand refuzam in timpul liber sa ies din casa pentru ca totul era ruina si bodegi cat cuprindea pe strada principala…Ce repede disparuse farmecul acela, ceva se intamplase, gospodarul nu mai era gospodar, incepuse oare sa-si bage lui insusi in buzunare si uiatase de cetateni ? Nu ! Gospodarul acela nu mai era primar. Am aflat. Se schimbase primarul in 2000. Vecinii mi-au spus ca l-au votat, dar …
    N-am putut sa-mi explic nici atunci si nici acum, cum s-a intamplat sa fie votat altcineva, tocmai cand pentru prima oara se vedea o schimbare. Si-au dat, desigur seama calarasenii ce-au facut si la alegerile din 2004 l-au revotat pe primarul lor, singurul care a facut ceva ca aceasta localitate, nu numai sa fie numit municipiu ci si sa arate ca un municipiu. Pentru ca fiul meu a plecat din Bucuresti si s-a mutat in Calarasi, pentru ca din Drumul Taberei pana la serviciu (o companie multinationala) facem 1 ora si jumatate, exact cat as fi facut naveta de la Bucuresti la Calarasi, in 2006, am luat decizia sa ma intorc in orasul in care incepusem sa ma simt din nou acasa si de care mi-era drag. Familia mea traia acolo, iar eu nu ma mai simteam jenata cand rosteam numele orasului. Eram mandra, cand veneam cu cineva in vizita, ca orasul care ma adoptase cu atata vreme in urma arata atat de frumos. Cat vedeai cu ochii scuaruri incarcate de flori, masini de salubritate stropeau asfaltul maturat….In toamna lui 2006, mi-a fost acceptat CV-ul si m-am angajat intr-o farmacie. Dupa 2 luni in care nu mi s-a incheiat contract de munca, patronul mi-a spus ca nu mai poate sa-mi dea cat mi-a promis, asa ca mi-am lasat halatul in cui si am plecat. As fi vrut sa raman in acest oras, dar dezgustata dupa aceasta intamplare, m-am intors in Bucuresti pentru ca oricat ti-ai dori sa locuiesti intr-un anume loc, trebuie sa muncesti ca sa-ti procuri cele necesare traiului. Din ianuarie 2008 am lucrat din nou in Calarasi. Mi-am petrecut doar week-endurile in afara acestui oras.
    Din toata aceasta experienta personala observati ca sunt o traseista locativa si profesionala. Despre acest primar, Dragu Nicolae se spune ca este un « traseist politic » intrucat s-a inscris in al 5-lea partid. Eu am fost apolitica, dar am urmarit scena politica din Romania cu atentie si mi-am pus de multe ori in sinea mea, speranta intr-un partid sau altul. Fiecare dintre noi, cei apolitici, suntem in sinea noastra niste traseisti politici. Diferenta e ca noi nu ne-am inscris in partide. N-am avut curajul sa incercam. Am stat pe margine cu speranta. Acest domn a simtit ca poate sa faca ceva pentru comunitate, a avut curaj sa incerce. Pe acst domn il stimez pentru ca are demnitatea omului care atunci cand increderea ii este inselata, cand partidul in care s-a inscris nu mai functioneaza dupa principiile si valorile pentru care aderase, sa renunte la toate privilegiile pe care le-ar fi putut avea. Spun aceasta in cunostinta de cauza, intrucat am avut prilejul si onoarea de curand, sa-i ascult discursul ca proaspat ales presedinte al UNPR –Calarasi.
    Atunci am inteles traseismul sau politic. A spus ca daca nu va reusi sa rezolve probleme sociale, daca nu va trece legea impozitarii averilor pe care domnia-sa a propus-o, va demisiona din partid. Speranta mea este sa nu demisioneze chiar daca acestea nu se vor intampla, pentru ca e prima data cand si eu, apolitica, cred cu adevarat ca acest partid este cel care nu-mi va insela asteptarile. Pana acum aveam doar sperante, dar vazandu-l si auzindu-l pe acest om demn Dragu Nicolae, afland despre omul de mare caracter, curajos si responsabil Gabriel Oprea si despre ceilalti membri marcanti ai acestui partid, va invit sa ne inscriem cu totii, dragi cetateni ai orasului Calarasi si de oriunde din tara.
    In ce ma priveste, acesti domni onorabili, sunt un exemplu. Astfel si de acesta data renunt la acest oras pe care si in viitor il voi numi « acasa », si-n care sper sa ma intorc curand, pentru ca intru apararea demnitatii mele ca om si a demnitatii in munca ma aflu intr-un conflict de drepturi cu angajatorul si urmeaza ca in scurt timp sa pasesc pentru prima data in viata in sala Tribunalului Bucuresti. Desi patronul mizeaza pe influenta data de averea pe care o afiseaza, sper ca in final sa pot spune ca Toparceanu : «am castigat, desi aveam dreptate». Am adaugat acest fapt, intrucat si eu ca multi cetateni ai acestei tari nu mai suport abuzurile cu incalcarea demnitatii de catre ciocoii noi. Am convingerea ca daca toti oamenii ar lua atitudine si nu vor proceda asa cum am procedat eu in experienta cu farmacia, lucrurile se vor schimba.
    A lua atidudine si in ce priveste neiertarea acestui primar social pentru o cedare nervoasa, insemna ca fiul meu drag, care locuieste in Calarasi va avea parte in viitor de orasul civilizat in care sa-si cresca copiii. Sper ca toti cetatenii orasului Calarasi care vor citi aceste randuri il vor vota in continuare pe acest gospodar si nu se va mai intampla ca in 2000.
    Nu sunt nici ruda, nici prieten, nu am avut niciodata vreo discutie cu domnul primar din Calarasi, sunt un simplu observator al schimbarilor petrecute in mun. Calarasi sub mandatul acestui Om.
    Nimeni nu-i perfect. Astfel ca « cine este fara de pacat, sa arunce primul piatra ! ».
    Pentru cei care vor sa ma injure pentru parerea mea, cat si pentru cei care-mi dau dreptate : e-mail dana.petcu.mitu@gmail.com
    Toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont. (Konrad Adenauer)

    • Primarul ala ar trebui deportat in Siberia. Cel putin

    • dezastrul e stimata dana,cind nu ai nici un fel de orizont.lasa-l pe adenauer,sari pe oprea ca e grasut si gospodar.o gospodina mica si un primar bine simtit,sau invers.


One Trackback/Pingback

  1. […] Pupincurist cu esarfa – Nicolae Dragu ! Thu Nov 18, 2010 9:25 am   […]

Iti "base" mintea? Baga!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: