Unde cautam ? (O poveste catolica)

lehman25

Urmaresc cu destul de multa atentie protestele atat din tara cat si cele din Bucuresti. Nu vreau sa comentez ce am vazut si nici calitatea protestului in sine,insa ce nu inteleg, este locul ales. Piata Universitatii, a fost mai mereu perdanta pentru manifestanti si in general istoria face ce face si se tot repeta, dar daca miza nu este Arafat si postul lui  atat de usor recastigat si mania se revarsa cum e normal impotriva IMBECILULUI cat si a slugilor portocalii, ma asteptam ca locurile optime pentru proteste sa fie palatul bisnitarului republican, cat si cuiburile otravite din Modrogan sau de aiurea, unde viermuiesc slugile. Insa nu e asa cum vad eu lucrurile si asta mi-a amintit de o poveste spusa de bunica mea, de n ori pentru nu-mi intra mie pe o ureche si a-mi iesi pe alta, diversele ei pilde.

Povestea lui Sem si Lem

Sub lumina lunii e un om îngenunchiat
pe pãmânt care cãuta ceva.
La un moment dat vine Sem care,
vãzându-l în dificultate, îl întreabã:
– Ce faci?
– Nimic! Am pierdut medalionul mamei,
rãspunde Lem. Atunci Sem se oferã
sã-l ajute,si amândoi se pun pe cãutat.
Dupã cateva minute, Sep se ridicã
putin nervos si-i spune:
-Esti sigur cã l-ai pierdut aici?
Iar Lem, indicând cu degetul o portiune
din întuneric,ii rãspunde:
-Nu, nu! Medalionul l-am pierdut acolo!
-Atunci de ce il cauti aici, il intreaba Sem?
– Pentru cã aici e mai multã luminã,
insa eu stiu unde-i medalionul.
E acolo. În întuneric !

Dar, de cele mai multe ori preferãm sa
cãutãm unde e mai simplu, mai iluminat.
si asa nu gasim nimic, niciodatã.