Skip navigation


3 Comments

  1. Elegant

  2. Mihai Neamţu, liderul Noua Republică, partiduleţ cu care PDL s-a aliat miercuri, are o „mică” problemă: este legionar, idolul său fiind Corneliu Zelea Codreanu.

    Chiar dacă numele lui Codreanu nu se regăseşte în programul partiduleţului Noua Republică, există un document care atestă că Neamţu a prevăzut, încă din tinereţe, că va acţiona, la nevoie şi disimulat, pentru a-şi atinge scopul – acela de a prelua Puterea, cu extrema dreaptă.

    Napocanews.ro a republicat, recent, „Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»”, un articol amplu, scris în 1995 de Neamţu şi publicat de revista neolegionară „Puncte cardinale”.

    În articol, Neamţu face un apel la toţi cei cu vederi comune, pentru a face front comun împotriva „Satanei roşii” – Ion Iliescu, „omul KGB-ului” şi „puterea neobolşevică” şi pentru a oferi o alternativă credibilă, „tradiţionalistă”, la Opoziţia „cvasi-masonizată”.

    Articolul “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»”, scris de adolescentul Mihai George Neamţu, a fost publicat în revista neolegionară Puncte cardinale, anul V, nr. 1/49, ianuarie 1995, p. 1 (cu urmare în p. 2). Astăzi liderul partidului Noua Republică este unul din apropiaţii lui Traian Băsescu.

    „APELUL UNUI LICEAN CĂTRE „OASTEA NAŢIONALISTĂ” (1995):

    La început de an, în miez de iarnă, oastea naţionalistă românească (risipită pe aiurea, în fel şi chip, pe criterii tot mai variate) se află într-un moment de grea încercare. Nu vrem să fim profetici şi nici sentenţioşi, dar evoluţia social-politică din ultimul timp pare să demonstreze aceasta.

    În anul care a trecut, sminteala a cam apucat diversele tabere naţionaliste din România noastră atît de săracă în conştiinţe şi valori. Conflictul, pe alocuri artificial şi irelevant, s-a ascuţit în ultimul timp şi a îmbrăcat forme convulsive (să mai amintim de cuvintele grele rostite în polemicile R. Codrescu – Dan Dungaciu [1] sau V. Neştian – Ion Zeană? [2]). Creştinismul, religia iubirii, „religia milei şi-a iertării” (Nae Ionescu), pare să rămînă doar în mintea şi pe buzele unora, iar în inimă deloc. Cineva spunea că cea mai mare distanţă de parcurs pe lume este de la creier la inimă. Iar Sf. Apostol Iacov avertizează: „Credinţa fără fapte moartă este” [Iacov 2, 26].

    Depăşind acest moment neplăcut, se cuvine să începem noul an curăţiţi de ura ce ne-a sfîrtecat şi, mai mult chiar, ne-a făcut să uităm cine este duşmanul comun.

    Am blamat necontenit (chiar dacă just) opoziţia şi pe „diversioniştii” de la M.P.R., fără să avem în vedere că preşedintele Iliescu lucrează netulburat „pentru liniştea noastră”. Nu este acum momentul să descoperim care sînt rădăcinile acestui conflict ce macină oastea naţionalistă românească sau care sînt şansele unei reconcilieri. Vom trage doar un semnal de alarmă: dacă ura, pizma reciprocă nu se vor potoli, vom dezamăgi iremediabil atîţia tineri sinceri, dar dezorientaţi. Oare nimic nu e adevărat din ceea ce pretindem că sîntem: naţionalişti cu frică şi dragoste de Dumnezeu?! Să ne lepădăm, deci, de tot ce se cheamă îngustime mintală şi pigmeism sufletesc!

    Cînd Goga era la putere, Căpitanul a dat legionarilor, prin Circulara nr. 128 (28.I.1938), următoarea dispoziţie: „Nu răspundeţi la nici o provocare. Nu atacaţi guvernul naţionalist în nici o întrunire. Treceţi cu vederea toate greşelile lui, căci nu e o glorie să vezi întotdeauna greşelile altora…”. Şi totuşi puţini sînt cei ce iau aminte la sfatul dat. Preferă să-şi scoată ochii şi să-şi consume energia în manifestări cu caracter reprobabil. Urmăriţi, bunăoară, toate declaraţiile celor de la Mişcarea. Nu prididesc în a-l cita frecvent pe C. Z. Codreanu, ne vorbesc despre necesitatea unităţii, ne predică creştinismul ortodox (uneori cu smerenie şi dreaptă credinţă). Să ne căznim să-i credem şi să nu-i judecăm în nici un fel. Mîntuitorul nostru Iisus Hristos ne-a spus: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc” (Matei 5, 44). Şi nu cu dragoste făţarnică, ci cu dragoste curată, chiar dacă „unii, e drept, vestesc pe Hristos din pizmă şi duh de ceartă…” (Filipeni 1, 15). Să îi iubim frăţeşte, iar în cel mai rău caz, vorba lui N. Steinhardt, „îi iubim, dar nu îi simpatizăm”.

    Cum spuneam, aproape că am uitat de duşmanul nostru comun: satana roşie. Puţini au analizat, pare-se, succesele roşilor în alegerile locale din unele oraşe însemnate în geografia ţării. Ataraxia este o boală care răpune tot mai mulţi români, iar celebra „aflare în treabă”, respectiv proverbialul „Merge şi-aşa!” (alături de diletantism) s-au cvasi-generalizat în societatea românească. Au trecut cinci ani de la Revoluţia scăldată în sîngele copiilor ţării, iar Iliescu, omul KGB-ului, se mai află la putere. Iar aici să nu ne amăgim! Finanţa mondială nu se confundă cu electoratul nostru imatur, care dă votul neocomuniştilor. Or, aceasta este cel mai grav: nu că opoziţia este mai mult sau mai puţin obedientă faţă de Occident, ci faptul că românii sînt acum ori ignoranţi, ori pro-socialişti şi preferă perpetuarea rînjetului iliescian decît, hai să spunem, chipul bătrînesc al d-lui Coposu [3] sau partida d-lui Manolescu [4]. Românul nu vrea să audă de acest proces banal: schimbarea. Nici măcar în virtutea principiului „să alegem răul cel mai mic” (fiindcă alternativă reală la cele două – puterea neobolşevică, respectiv opoziţia cvasi-masonizată – noi ne încăpăţînăm să nu oferim!). Comuniştii sînt draci cu care românii noştri mai sînt dispuşi să se facă fraţi [5], pentru a trece puntea spre o alimentară cu kilul de mezeluri mai ieftin… „O, ţară tristă, plină de umor!”…

    Unii i-au reproşat Căpitanului absenţa simţului politic. S-au înşelat însă. Căpitanul a ştiut să facă alianţe politice fără compromis, nu şi-a subestimat niciodată adversarii şi a ştiut să se poarte corect cu fraţii de aceeaşi credinţă. A făcut pact electoral cu Maniu [6] din dorinţa de a contracara acţiunile demenţiale carliste [7]. Conştient că va trebui să ajungă la putere doar pe cale legală, printr-un sistem imperfect, dar necesar (e tot mai limpede aceasta!), şi-a sfătuit întotdeauna camarazii să se adreseze cu precădere celor dezorientaţi şi mai puţin celor înfipţi într-un crez (naţional-ţărănesc, liberal sau socialist). Iar România sfîrşitului de secol XX e plină de astfel de dez-orientaţi.

    Masele nedumerite trebuie cîştigate cu încetul, printr-un program sănătos de orientare naţional-creştină, nici superficial, dar nici imposibil sau anacronic.

    Cei ce gîndesc la viitorul Mişcării Legionare trebuie să ia seama mai bine la modul în care trebuie concepută şi dusă o luptă politică. Nu poate fi benefic un autoizolaţionism stupid, cum nu poate mulţumi pe nimeni nici politicianismul fundamentat pe compromis. Pentru eradicarea puterii neocomuniste este necesar să se ducă o politică cu mintea limpede, degajată de orgolii mărunte şi neînecată în patimile trecutului. Căci în zadar vom critica opoziţia pentru greşelile sale, dacă nu vom aduce acestei opoziţii o alternativă viabilă şi reală (pe care noi o vedem proiectată într-un partid de dreapta – tradiţionalist, conservator, de orientare creştină)”.

  3. dănileț cu mausul creț
    cocălarul de coteț


Iti "base" mintea? Baga!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: