Doamna , stampa si nepotu` !

lehman25

Sambata e ziua mea egoista , nu am chef sa vad pe nimeni si nimic si incerc pe cat posibil sa mi-o dedic , e ziua in care incerc sa citesc ce nu am reusit in timpul saptamanii

si e adevarat niciodata nu reusesc sa recuperez . Insa viata e alcatuita dintr-un sir de intamplari neprevazute si poate aceste e si farmecul ei . Reparcurgeam cu placere Calomnii

mitologice de Octavian Paler , cand la un moment dat , telefonul incepe sa vibreze . Un vechi amic ma roaga sa-l ajut intr-o problema de familie !Mai exact  o matusa de a lui , foarte in

varsta dorea sa-si vanda un lucru pe care dansa il considera pretios si eram rugat sa ii evaluez obiectul cu pricina , recte o stampa japoneza . Ii explic ca nu sunt autorizat sa evaluez

o asemenea lucrare , dar pot in cel mai fericit caz sa-i certific cu o oarecare aproximatie , daca lucrarea este autentica , pretul urmand a fi o chestiune strict de catalog si eventual de o

posibila licitatie . Multumit de aceasta varianta , continua sa insiste si intr-un final cedez .  Dupa circa o ora reusesc sa ajung la doamna cu pricina si bineinteles cu stampa  .

Din momentul in care am intrat mi-am dat seama ca o sa am o sambata interesanta . Casa avea un parfum aparte si nimic nu semnala o prezenta batranicioasa . Totul parea aranjat cu

bun gust , iar spatiile relativ goale erau ocupate cu o multitudine de flori . Varsta doamnei era greu de ghicit , insa jovialitatea si modul cald de comunicare , facea in asa fel  incat subiectele

alternau intr-un mod placut . Din ce in mai intrigat de spiritul tanar al doamnei pe care o plasam undeva in romanul Cronica de familie a lui P. Dumitriu am rugat-o sa-mi arate lucrarea .

In momentul in care am vazut stampa , am avut un moment de reala uluire , tineam in mana o capodopera semnata de Katsushika Hokusai . Eram atat de emotionat incat

pret de cateva minute , nu am fost in stare sa mai leg o fraza ! Am verificat si reverificat , lucrarea era autentica si ii apartinea lui Katsuhika Hokusai , unul dintre cei mai celebri

desenatori ai Japoniei de la sfarsitul secolului 18 . Hokusai provenea din patura de jos a societatii japoneze , era un pictor de ceainarie din vechea capitala Edo , lucrarile sale

fiind achizitionate cu predilectie de comercianti si curtezane . Valoare artei lui a fost recunoscuta relativ tarziu , el murind intr-o crancena saracie .

Curios am intrebat cum a fost posibil sa aiba o asemenea capodopera si de ce isi doreste sa o vanda . Povestea stampei era la fel de uluitoare ca si capodopera in sine . Bunicul dansei era

atasat militar in Japonia , cand a facut aceasta achizitie , cumparand-o pe aproape nimic dintr-un magazin de antichitati . Ulterior a reusit sa ajunga cu ea in tara , dupoa un intreg sir de

peripetii . Toata povestea imi amintea de filmul  , Vioara rosie , diferenta fiind ca noi nu am fi in stare sa transpunem o asemenea poveste pe pelicula si sa mai si castigam un banut !

In final,  cu tristete imi spuse ca este obligata sa o vanda , deoarece beneficiaza de o pensie mica si in plus locuieste cu un nepot , care s-a inhaitat cu niste derbedei si bruma de bani

pe care o castiga ii bea , iar in final ii cere ei banii de pensie ! Parea in fond o drama tipica societatii noastre . Noua generatie e mai mult decat clar ca nu vrea sa munceasca

si orice ban venit pe o cale simpla ,e mai bun si mai sigur decat o activitate remunerata . De curiozitate am intrebat-o totusi unde munceste nepotul .

Mi-a raspuns ca nu stie exact locul dar il aude ca se duce intr-o casa a PD-L-ului si sta  toata ziua pe net si injura diversi indivizi !!! Intr-un final mi-am luat la revedere de la

distinsa doamna si recunosc ca aveam un gust amar , ma gandeam ca poate unul dintre cei injurati de nepot , eram poate chiar eu !